Lanţul trofic (I)

I

Cercul s-a înscris.

Ultima pecete a fost bătută şi aruncată,

ceara ultimei lumânări mâncată.

Iar tu, nimic.

Nu ai trecut de poarta primului cerc.

Testul grilă nu avea răspunsuri,

doar întrebarea.

II

Trec timpi alternativi ai universului tău,

dar nu cunoşti decât timpul tău.

Cercul egocentrismului,

universul atomului şi nimicirea ADN-ului.

Spasmele sinapselor, inutile forţe creatoare,

le tratezi ca pe durerile de burtă.

Bea lapte.

Dincolo de voi, alt cerc, mai mare,

se crede centrul şi unicul Univers.

Şi dincolo de el, în centrul Multiuniversului… alt prost.

Se crede Zeu.

III

Râde Demiurgul în hohote astrale.

E pe cale să folosească radiera.

Sunt tremurate cercurile.

Dezbracă

Dezbracă-mi sânii de pudicitate – vreau să-i las liberi

Să se joace sub bluze, atrăgând priviri,

Dar să aparţină mângâierilor tale, buzelor tale.

 

Dezbracă-mi şi gândurile şi dorinţele şi tot,

Doar ştii că tu eşti cheia lacătului meu interior –

Predă-mă mie, predă-mă ţie şi lumii aşa cum sunt,

Să mă cunoască goală, fără perdele enervante şi opace,

Să vadă razele soarelui prin crăpăturile corpului,

Poate aşa, camera asta gri în care trăieşte lumea, va prinde puţină culoare.

 

Dezbracă-mi pântecul – focul mocneşte încet,

Adună-te în jurul meu, sărută-mă apăsat

Şi intră în mine cu tot universul tău.

 

Sunt o zeiţă – mi-o spui şi o simt, chiar dacă nu cred în complimente,

Nu e nimic clişeu în ceea ce simţim.

Pentru noi există „fericiţi până la adânci bătrâneţe”.

Aprocrif despre invizibilitate

Cât de complex este constituit Universul Material (Fizic)? Cei care au studiat problema l-au declarat infinit. Sau care tinde spre infinit. Adică specia umană, la actualul standard de dezvoltare al facultăţilor creierului, nu va ajunge nicioadată să cunoască nici a zecea parte.

Şi dacă complexitatea şi vastitatea fizică sunt atât de incomprensibile, la ce foloseşte crearea Universului Invizibil? Toate cerinţele religioase ale omenirii se pot încadra şi expanda în Universul Fizic. Însăşi existenţa, în mintea umană, a Universului Invizibil, înseamnă coagularea sa, înrădăcinarea sa în fizic, criterii şi legi; paradigmă a nonexistenţei existente.

Singularitatea impusă de criteriul logic, fizic, autosuficienţa corespondentă, toate acestea şi mai multe, se autodistrug prin simpla pronunţare a gândului: Univers Invizibil. Şi totuşi el rămâne imuabil şi indiferent la aceste blasfemii. Care să fie cauza continuităţii? Obtuzitatea legilor fizice, care nu includ corespondenţa celor două universuri sau inexistenţa Universului Invizibil?

Jocul inexistenţei invizibilităţii universale, fluidului dătător de sens pentru Dumnezei, absurdul inexistenţei obligă la viaţă. Declarăm viabilitatea legilor necunoscute şi nescrise (încă) – existente sau nu – declarăm existenţa invizibilului şi cauzal declarăm existenţa Dumnezeilor care-şi trag seva din el.

Pe fondul acestor peroraţii pot decreta al treilea Univers. Încă nedefinit, doar încropit în grabă din gândul existenţei sale. Poate este Universul sentimentelor umane, convertite în fiinţe, iar noi suntem Geneza lor. Ei acolo abia devin conştienţi că există, iar noi deja îi excludem din gândurile noastre, căci sentimentele deja s-au epuizat… urmează să trăim altele; oare pentru acelaşi Univers?

Zeii şi realităţile lor alternative

Oare cât este nevoie? Oare cât este suficient?

Poţi decreta o noapte, o lună sau un an ca suficiente? Un singur pas e mai mult decât fuga durând o viaţă? Ce poate fi mai groaznic decât nesiguraţa realităţii?

Întrebări…

Cântecul sau urletul?

Panorama realităţilor alternative macină structura vieţii… verdictele incoerente a zeilor pesimist prezentate, incoerenţa intoleranţei fals prezentate de marii prooroci… indiferenţi la adevăr ascultând doar vântul şi interpretând ireverenţios nimic.

Zăpadă în Sahara.

Urletul lupilor fătat în dreptul grotei sacre. Mausoleul civilizaţiei lupeşti… de ce să crezi că planeta maimuţelor e singura existenţă transcosmică?… Undeva bolovanul creator de viaţă ce-a lovit terra are fraţi… doar că fraţii nu trebuie să fie identici…

Din nou ajungi într-una din alternative – o nouă realitate – sau veche. Doar că universul tău devine acelaşi cu vidul. Marele zeu matematic pierde în faţa ta valoare.

Albastrul Cosmosului devine adevăr… sau minciuna devine adevăr… vidul nu are culoare dar alternativa are gust… umbrele stupidităţii intolerabile…

Când într-un sfârşit de zi răsufli liniştit şi relaxat, când ziua ţi-a fost plină şi realizările imense… vei desăvârşi alternativa nonsensului existenţial, putregaiul gândurilor esenţiale… vei şti că realizările tale nu au valoare nici de hoit la scara Universului… sau poate că Universul e doar una din alternative… tu eşti Universul.

După întregul lanţ de non existenţe logic conturate, potriveşti pasul pierdut în tine. Nu vei afla niciodată pactul materiei cu viaţa… Tu doar ai de mers… alternativele aparţin altei specii…