Undeva suntem


deschisă ochilor de lună, verde în roba ta de zi

priveşti candidă cum coboară, în miez de nucă putregaiul…

 

zâmbind în pumn, ai tras ceasul din drum,

ai aruncat lacătul şi ultima urmă de fum.

 

drumul disecţiilor diurne,

pasivitatea melcilor cobai,

urna măruntaielor extrase

şi cocteilul de la bar…

şi tu…

 

am tăcut o clipă

 

concertul îngerilor era fals,

un nemernic inventase compact discul,

iar noi, nerecunoscători,

l-am sugrumat în somn.

 

ne furase raiul.

 

deschisă vieţii, albastră în roba ta de lună

priveşti serioasă cum viaţa ne uneşte.

Zeii şi realităţile lor alternative


Oare cât este nevoie? Oare cât este suficient?

Poţi decreta o noapte, o lună sau un an ca suficiente? Un singur pas e mai mult decât fuga durând o viaţă? Ce poate fi mai groaznic decât nesiguraţa realităţii?

Întrebări…

Cântecul sau urletul?

Panorama realităţilor alternative macină structura vieţii… verdictele incoerente a zeilor pesimist prezentate, incoerenţa intoleranţei fals prezentate de marii prooroci… indiferenţi la adevăr ascultând doar vântul şi interpretând ireverenţios nimic.

Zăpadă în Sahara.

Urletul lupilor fătat în dreptul grotei sacre. Mausoleul civilizaţiei lupeşti… de ce să crezi că planeta maimuţelor e singura existenţă transcosmică?… Undeva bolovanul creator de viaţă ce-a lovit terra are fraţi… doar că fraţii nu trebuie să fie identici…

Din nou ajungi într-una din alternative – o nouă realitate – sau veche. Doar că universul tău devine acelaşi cu vidul. Marele zeu matematic pierde în faţa ta valoare.

Albastrul Cosmosului devine adevăr… sau minciuna devine adevăr… vidul nu are culoare dar alternativa are gust… umbrele stupidităţii intolerabile…

Când într-un sfârşit de zi răsufli liniştit şi relaxat, când ziua ţi-a fost plină şi realizările imense… vei desăvârşi alternativa nonsensului existenţial, putregaiul gândurilor esenţiale… vei şti că realizările tale nu au valoare nici de hoit la scara Universului… sau poate că Universul e doar una din alternative… tu eşti Universul.

După întregul lanţ de non existenţe logic conturate, potriveşti pasul pierdut în tine. Nu vei afla niciodată pactul materiei cu viaţa… Tu doar ai de mers… alternativele aparţin altei specii…