Cetatea Ribadavia

Îngropată adânc în inima Galiciei, cetatea este bine conservată. Este atracţie turistică, dar în acelaşi timp este şi locuită, viaţa evului mediu fiind transpusă prezentului. Străduţe înguste, pietruite; arcade din piatră… Acesta e cuvântul ce reprezintă cel mai mult această regiune: piatra. Paradoxal, dar piatra de aici nu inspiră răceală, ci perenitate, aceea continuitate istorică dusă dincolo de celţi… 

Adevărul e că piatra simplă nu are nimic de zis. Sufletul e cel care donează cerculeţe de energie divină, iar iubirea e cea care face să vibreze de la inimi la pietre întreaga cetate… Pentru noi a fost frumos… frumos pentru că simţeam iubirea dintre noi ca pe cel mai frumos eveniment cosmic… Pietrele ne-au zâmbit şi noi nouă ne-am zâmbit… dimineţile, amiezile şi serile ne-au zâmbit…

Am rămas să zâmbim, am rămas frumoşi şi vom rămâne frumoşi în iubirea noastră, urmând exemplul pietrelor: nu doar până când moartea ne va desparţi, ci până când pietre vor exista… Ne iubim.

Zeii şi realităţile lor alternative

Oare cât este nevoie? Oare cât este suficient?

Poţi decreta o noapte, o lună sau un an ca suficiente? Un singur pas e mai mult decât fuga durând o viaţă? Ce poate fi mai groaznic decât nesiguraţa realităţii?

Întrebări…

Cântecul sau urletul?

Panorama realităţilor alternative macină structura vieţii… verdictele incoerente a zeilor pesimist prezentate, incoerenţa intoleranţei fals prezentate de marii prooroci… indiferenţi la adevăr ascultând doar vântul şi interpretând ireverenţios nimic.

Zăpadă în Sahara.

Urletul lupilor fătat în dreptul grotei sacre. Mausoleul civilizaţiei lupeşti… de ce să crezi că planeta maimuţelor e singura existenţă transcosmică?… Undeva bolovanul creator de viaţă ce-a lovit terra are fraţi… doar că fraţii nu trebuie să fie identici…

Din nou ajungi într-una din alternative – o nouă realitate – sau veche. Doar că universul tău devine acelaşi cu vidul. Marele zeu matematic pierde în faţa ta valoare.

Albastrul Cosmosului devine adevăr… sau minciuna devine adevăr… vidul nu are culoare dar alternativa are gust… umbrele stupidităţii intolerabile…

Când într-un sfârşit de zi răsufli liniştit şi relaxat, când ziua ţi-a fost plină şi realizările imense… vei desăvârşi alternativa nonsensului existenţial, putregaiul gândurilor esenţiale… vei şti că realizările tale nu au valoare nici de hoit la scara Universului… sau poate că Universul e doar una din alternative… tu eşti Universul.

După întregul lanţ de non existenţe logic conturate, potriveşti pasul pierdut în tine. Nu vei afla niciodată pactul materiei cu viaţa… Tu doar ai de mers… alternativele aparţin altei specii…