Scopul

I

Prezent sau doar aici – şi poate acolo,

Uitat sau doar omis,

Un biet barbar

Trimis de zeii săi departe-n timp,

Murea încet pe scaunul electric.

II

Pagini deschise din cartea ascunsă de tine,

Un falnic urmaş al vremurilor oarbe,

Sunt mistuite de flăcările vântului siberian –

A câta oară?

Nu ai nimic de zis căci viaţa ta s-a stins demult,

Iar cei lăsaţi în urmă au rămas în urmă.

Nici morţi, nici vii

n-au învăţat să creadă.

Te-ndeamnă gândul să strigi,

Dar cine să te-audă?

III

Pierzi clipe zâmbind.

Pierzi zile plângând.

Pierzi viaţă trăind.

IV

Vrei un cer deasupra şi un pământ sub.

Cine eşti tu?

Ai dreptul să ceri, ai dreptul să iei.

Cine eşti tu?

Zeii sunt morţi…

i-ai omorât atunci.

Acum de ce vrei să-i învii?

Ai dreptul să spui, ai dreptul să taci.

Ai vrut să creşti şi ai crescut,

doar sufletul e-acelaşi.

Acum te zbaţi să uiţi că-l ai.

Cine eşti tu?

Te-aş urî.

Te-aş iubi.

Mi-ai fi indiferent.

Dar viaţa nu mă lasă.

Şi atunci te declar părtaş la scopul suprem.

Eşti mort.

24.11.2009