Azi suntem Noi

Azi inima îmi iese din piept. Sevrajul atinge cote înalte. De câteva zile mi se derulează în minte retrospectiva verii, din momentul în care am atins buzele iubitului meu şi până în momentul în care parcă s-a strangulat ceva în interiorul meu când m-am urcat în microbuz pentru a mă întoarce. Mă simt ca un fel de bombă ce aşteaptă apăsarea unui singur buton pentru a fi declanşată. Ştiu că în momentul în care voi fi din nou în braţele lui, bomba va exploda. Însă singurele daune provocate vor fi eventualele priviri întoarse de la săruturile şi îmbrăţişările pe care i le voi da iubitului meu la fiecare 16 secunde. Altceva nu va conta, decât universul în care ne vom cuibări amândoi pentru a trăi cu adevărat, pentru a da viaţă viselor şi dorinţelor şi a nu lăsa lumea din exterior să le ucidă.

Nu vorbesc de o desprindere de realitate. Din păcate, sau din fericire, suntem conştienţi de realitatea în care trăim, dar refuzăm să ne dăm bătuţi. Odată ce am înlăturat bariere precum timp şi distanţă, lucrurile înconjurătoare devin ceva banal. Sunt ca un fel de ploaie, însă noi avem umbrela perfectă pentru doi. Au trecut anii în care ni se părea ceva normal să suferi, în care credeam că undeva poate există sentimentul iubirii, dar nu e destinat pentru noi.

Azi suntem una şi aceeaşi persoană. Acum ştim că iubirea există şi există şi pentru noi – pentru că o trăim, o inspirăm, o expirăm. Pentru că ne dezvăluie tot ce există mai frumos în fiinţele noastre. Pentru că ne leagă într-un singur cuvânt: Noi.

Doar tu (SP_A0583)

Întoarsă în lumea de vis, pierdut tărâm al vieţii,

te recunoşti în piatră, viaţă şi stejar.

Blândă zeiţă şi crudă preoteasă mayaşă,

vis dătător de viaţă şi clipe de coşmar;

te ondulezi pe iarbă şi coajă de cruşin,

himeră şi pământ.

Mama Gaia ar fi mândră de tine,

purtătoare a pântecului născător de stele,

străbuna ta zeiţă te-ar iubi.

 

Zâmbetul deşteptat cu visul,

te trădează: un cer senin deasupra,

o iarbă verde şi un viitor bogat.

Eşti Gaia mai tânără puţin,

miile tale de ani sunt tinereţe,

cum miliardele Gaiene

subscriu spre necuprins.

 

 

Acum, că noaptea e senină,

un drum spre apă,

o potecă spre infinit

şi un sărut.

Ce am în geantă?

Din motive de răceală (care vine la pachet cu inerţia, cheful de somn din 5 în 5 minute şi lenea mare) nu am făcut o poză cu ceea ce am eu în „geantă”. Leapşa am primit-o de la Bianca şi îi mulţumesc că s-a gândit la mine 😀 .

Prima dată trebuie să precizez un lucru: eu nu am geantă. Mă rog, am, chiar mai multe, dar nu le port, stau frumos în dulap. Nu e vorba că nu-mi place ideea de geantă, însă nu îmi place ideea de geantă asociată cu mine. Eu port trăistuţe – aşa îmi place mie cel puţin să le numesc. Adică chestii de alea ce atârnă pe tine. Am chiar două, în funcţie de necesităţi. Momentan o port pe cea mică, albastră, de la Fishbone, pe care am primit-o de ceva ani de la prietena mea cea mai bună şi care încă mi-e de folos. Ce am în ea acum?

• una bucată caiet A4 portocaliu cu chitară pe el, pe care îl ţineam pentru citate şi ulterior l-am luat ca să scriu în el când îmi trăzneşte vreo idee şi nu sunt în preajma laptopului
• un pix – evident, să am cu ce scrie 😀
• o umbrelă mică, ce probabil era neagră într-o altă viaţă, dar s-a decolorat stând în maşină la tăică-meu şi acum e puţin şi mov. Am confiscat-o într-o zi când am plecat la Cluj şi uitasem de umbrela mea. De atunci tot acolo e
• un ir de buze de la Nivea, cu aromă de cireşe, pe jumătate consumat
• mp3 player-ul meu cu o pereche de căşti care ar trebui schimbate
• un portofel verde cu galben, primit de la o prietenă de suflet, în care îmi ţin banii
• alt portofel albastru, în care îmi port actele (înainte aveam unul prea mic să încapă şi banii şi actele, aşa că a rămas în două)
• o baterie alkaline Toshiba în caz că mă lasă pe drum mp3-ul 😀
• un pachet de şerveţele
• o eşarfă galben cu verde, în caz că mă prinde noaptea pe drum şi-mi îngheaţă corzile vocale 😀

Era şi primul volum din „Dune”, dar cum nu am ieşit de ceva vreme din casă din cauza răcelii, acum stă pe noptieră 😀 . Însă mereu am o carte de citit la mine 🙂 . Leapşa merge mai departe la Paula, Alexandra şi Behind my life 😀