Dezechilibru (IV)


IV

Am înţeles azi că nu simt frică. E hilar. Credeam că vorbim de aceeaşi strofă de demult când frica bântuia din adâncuri. Şi mai interesant nu simt tristeţe, durere. Zice-se că sunt legate de toate lucrurile noastre frumoase şi de toate sentimentele noastre bune.

Şi din nou constat că nu ştiu cu adevărat despre nimic de ceea ce ţine de noua formă de dominare a eului… nouă pentru personalitatea mea. Poate că am ucis zeii dar au avut grijă să contamineze spaţiul cu tot ce e mai neobişnuit. Sau ei sunt inexistenţi doar că noi avem grijă să-i recreăm de fiecare dată. Din temerile noastre.

Decid să nu simt durere. Decid să nu simt frică. Las fiecare zi să-şi fabrice singură viitorul conform dorinţei mele de fiecare secundă. Poate e doar tranziţia spre mai bine, spre mai adevărat şi mai frumos. Poate e doar inconştienţa unei viitoare suferinţi. Doar că nu simt teamă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s