Dezechilibru (III)


III

Ziua trei. Credeam că o conversaţie cu mine însumi va aduce clarificări şi va stabiliza totul. Surpriză. Fiecare secundă care trece aduce tot mai multă nelămurire. Adevărul gândurilor şi sentimentelor atacă acele părţi moarte ale memoriei. Memoria sentimentelor, acea bibliotecă distrusă de anotimpul dezastrelor trecute.

Acum tremură conştiinţa mea. Trage semnalul de alarmă doar că nu funcţionează şi trenul vieţii accelerează. Deşi amintirile resuscitate din tărâmul inexistenţei caută să mă atragă pe făgaşul vechilor începuturi şi a repetării ciclului morţii, cineva din mine, mai tare ca cel de acum, trece mai departe de instinctul de conservare. Undeva, cineva, cumva mă atenţionează că aceste începuturi nu există. E doar completarea unei opere neterminate, a unui apogeu care se desfăşoară de la începutul timpurilor.

Şi atunci din frica ancestrală se naşte potenţialitatea unui destin. Doar că de data aceasta am să preiau rolul zeului şi a păpuşarului. Vom sări peste capitole. Şi vom muri doar atunci când vom dori.

Poate că aceasta e doar o altă convorbire. Poate că aceasta e decizia finală. Cert e că am ucis zeii păpuşari. Azi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s