Eres todo lo que pedía Lo que mi alma vacía Quería sentir Eres lo que tanto esperaba Lo que en sueños buscaba Y que en ti descubrí Tú has llegado a encender Cada parte de mi alma Cada espacio de mi ser Ya no tengo corazón Ni ojos para nadie Solo para ti Eres el amor de mi vida El destino lo sabia Y hoy te puso ante mí Y cada vez que miro al pasado Es que entiendo que a tu lado Siempre pertenecí Tú has llegado a encender Cada parte de mi alma Cada espacio de mi ser Ya no tengo corazón Ni ojos para nadie Solo para ti Solo para ti Solo para ti Solo para ti Esto es en verdad Lo puedo sentir Se que mi lugar Es junto a ti… Eres todo lo que pedía Lo que no conocía Y que en ti descubrí.
Arhive pe etichete: martie
Un timp, doi timpi, trei timpi, patru timpi… şi fericirea când?
Traversăm în timp, de multe ori pierduţi, fără să ţinem direcţia, sensul. Unii speră să poată merge şi în sens invers, să schimbe trecutul, să piardă sensul prezentului. Sunt acei care cred că prezentul nu le satisface cerinţele, şi-ar dori să schimbe punctul nodal, acela pe care consideră ei. De ce sunt convinşi că nu greşesc intersecţia?
Dacă nu este intersecţia care să potenteze prezentul? Ştii sigur că dacă făceai cutare lucru sau acţiune, varianta prezentului era mai bună?
Doar întrebări. Singurul răspuns cert este acum. Ceea ce eşti, ceea ce sunt. Dacă acum simţi fericirea, nu mai contează ce a fost. Toate acele mici sau mari blocade, suferinţi sau eşecuri au adus timpul şi spaţiul în fluidul prezentului.
Consideri că nu eşti fericit? Trăieşte fiecare clipă prezentă ca un viitor timp trecut, fă ca prezentul să devină o amintire din trecut cu rezonanţă plăcută.
Trăieşte fără frică! Trăieşte cu dorinţa de viaţă şi viaţa te va răsplăti cu viaţă!
Martie
Înainte de toate, acest post este comun cu Gebelezis.
Luna martie este tradiţional considerată ca vestitor al primăverii. Şi totuşi, anul acesta, am senzaţia că oamenii privesc cu indiferenţă simbolistica aceasta a trecerii, a învierii, a renaşterii phoenixiene.
Priviţi prin microscopul ochilor atenţi, par preocupaţi, apăraţi, cu umerii aplecaţi şi cu riduri de încruntare pe frunte. Fiecare tinde să-şi trăiască drama individual, exhibând doar starea de „eu sunt unicul care suferă, voi doar mimaţi”.
Prin fenomenul de empatie şi mimetism, vom ajunge să purtăm poveri şi drame ale altora. E adevărat că nu e uman să ignorăm dramele altora, dar e inuman să ai pretenţia de a-ţi purta eu drama (povara) ta. Libertatea câştigată de fiecare dintre noi, ne dă dreptul de a hotărî individual ce vrem să simţim şi când.
Declar deschis anotimpul „primăvara” şi libertatea de a ne bucura de viaţă, iubire şi zâmbete calde. Aruncaţi pietrele de moară de pe umeri şi alergaţi liberi în lume. Zâmbiţi.
Symphonie pour un monde étrange 