Cuvinte-bucle


Sezonul ploilor mărunte,

scobitorile aşezate pe scaun –

revolta vezicii după bere.

Teracota rămasă fundal

în recreaţia zgomotelor,

un urs înfipt în proţap…

De ce să plângi infinitul?

Scoală din pat.

Ultimul peşte din baltă e mic.

Strigătul locuinţei difterice

atrage somnul-coşmar.

Vrei?

Undeva ne privim.

Nu-i aşa că ne cunoaştem?

Te-aş saluta cu vorbe verzi,

dar clorofila e obosită.

Te salut cu roşu.

Tot viaţă.

Undeva suntem


deschisă ochilor de lună, verde în roba ta de zi

priveşti candidă cum coboară, în miez de nucă putregaiul…

 

zâmbind în pumn, ai tras ceasul din drum,

ai aruncat lacătul şi ultima urmă de fum.

 

drumul disecţiilor diurne,

pasivitatea melcilor cobai,

urna măruntaielor extrase

şi cocteilul de la bar…

şi tu…

 

am tăcut o clipă

 

concertul îngerilor era fals,

un nemernic inventase compact discul,

iar noi, nerecunoscători,

l-am sugrumat în somn.

 

ne furase raiul.

 

deschisă vieţii, albastră în roba ta de lună

priveşti serioasă cum viaţa ne uneşte.