Trei

mi-aş strecura degetele prin părul tău – pe furiş, ca un copil

şi când te-ai întoarce spre mine aş zâmbi jucăuş

ca şi cum nu aş şti la ce se referă privirea ta.

m-aş preface că dorm şi aş trage cu ochiul din când în când

să te privesc cum te strecori în vise,

iar dacă ele-ţi devin amare,

să le îmblânzesc cu câte un sărut.

şi în zilele cu ploi nebune,

ţi-aş mângâia fruntea alene în timp ce tu –

scuturându-ţi sufletul de lume –

te-ai contopi uşor cu pieptul meu.