Undeva suntem Publicat la 28 iunie 2011 de Gebelezis deschisă ochilor de lună, verde în roba ta de zi priveşti candidă cum coboară, în miez de nucă putregaiul… zâmbind în pumn, ai tras ceasul din drum, ai aruncat lacătul şi ultima urmă de fum. drumul disecţiilor diurne, pasivitatea melcilor cobai, urna măruntaielor extrase şi cocteilul de la bar… şi tu… am tăcut o clipă concertul îngerilor era fals, un nemernic inventase compact discul, iar noi, nerecunoscători, l-am sugrumat în somn. ne furase raiul. deschisă vieţii, albastră în roba ta de lună priveşti serioasă cum viaţa ne uneşte. Share this:FacebookTwitterLinkedInApreciază:Apreciere Încarc...
Symphonie pour un monde étrange 