Dezechilibru (VII)


VII

Din nou scriu. Am crezut că voi renunţa la jurnalul acesta. De peste patru luni ştiu răspunsul. Sau bănuiam că-l ştiu. Ştiam că iubesc şi că zeii cei răi (doar ăia au mai rămas, restul au plecat cu OZN-urile lor acasă) nu au ce să-mi facă. Şi nu am ce să le fac (decât să-i înjur în ateismul meu).

Ştii, dragă lume a jurnalului dezechilibrat, ce înseamnă să iubeşti? Poate că ştii. Şi eu ştiam. Teoretic. Practic e de n ori mai mult. E simplu. Iubirea e un sentiment simplu, doar trebuie lăsat să se manifeste atunci când cere. Iubirea e simplă, fără artificii şi dantelării pe margini. Nu doare. Nu face explozie. E parte din viaţă. Inspiri, expiri… iubeşti; inspiri, expiri… iubeşti.