Reflexia unei ceşti de vânt
purtată fără zâmbet spre pământ;
un pai frânt de-o albină
şi prapurele congelat.
Ideatic şi idiot, pretextul pentru furt,
cretin genial de prost,
căutând capacul de wc.
Ne-au îmbuibat memoria,
ne-au întinat decizia,
ne-au exploatat dreptatea
şi ultimul cuvânt.
*
Gâtul frânt al păsării din curte,
jelind aerul uitat în frunte
şi preaslăvind migrena migratoare,
căutând butucul care doare.
Nu plânge mâncătorule de frunze…
şi pomul doare şi iarba moare.
Doar specia noastră nedispărută
uită sau renunţă, nu mai luptă…
Şi piersicul a înflorit în primăvară,
dar ultimul fruct e gem, în cămară…
urmăm şi noi, poate la vară,
iar dacă nu, mai înspre seară.