Melc


Melc, melc, codobelc,

Scoate coarne boureşti
Şi te du la Dunăre,
Şi bea apă tulbure;
Şi te du la baltă,
Şi bea apă caldă;
Şi te suie pe copaci,
Şi mănâncă la gândaci;
Şi te suie pe buştean,
Şi mănâncă leuştean;
Şi te suie pe uluci,
Şi mănâncă mere dulci;
Şi te suie pe butoi,
Şi mănâncă usturoi



Cugetările unui melc


în râsete reci, demenţa ne cheamă
un crâmpei de mulfatlar
şi cămaşa microbilogic pură,

departe de noi răsare piatra –
… gondolă între două lumi,
iar ceaţa graniţelor sale s-a risipit.

umilinţa lumilor străine de lumină,
un pian-liră cântând în noapte
şi ultima frânghie sinucigaşă.

adevărata iubire a găsit motive de-a se naşte
iar moartea s-a speriat de noi –
te iubesc.