Iniţiere


 

Derogarea de tirania nevăzută,

pierderea cenuşei funerare

şi avortonul plimbăreţ…

ultimele căi ale Destinului au fost compromise.

 

 

 

 

Demenţa infinită s-a născut

din neputinţa cuvintelor,

reprezentarea vocilor din minte

e păcatul nevăzut al omenirii nefinite.

 

Şi astfel au plecat să caute

prin şanturile Cosmice…

aceia şi noi, ultimii coştienţi;

şi-am rătăcit de la începutul său…

 

 

 

 

Acum, după ce l-am creat,

Universul nostru e blând…

l-am condimentat cu zâmbete,

iar iniţierea i-am şoptit-o iubitei la ureche.

Cugetările unui melc


în râsete reci, demenţa ne cheamă
un crâmpei de mulfatlar
şi cămaşa microbilogic pură,

departe de noi răsare piatra –
… gondolă între două lumi,
iar ceaţa graniţelor sale s-a risipit.

umilinţa lumilor străine de lumină,
un pian-liră cântând în noapte
şi ultima frânghie sinucigaşă.

adevărata iubire a găsit motive de-a se naşte
iar moartea s-a speriat de noi –
te iubesc.