Non-Eu

Unghii crescute-n suflet –

Dureri lăturalnice de sus în jos –

Criza adolescentină a depresiei,

Copilul ce-şi cere iertare mamei pentru că l-a născut.

Haos al gândurilor – libertatea

Nu creează ordine prin creier – un sertar cu ciorapi fără pereche.

Tastez, dar nu-mi dau seama în ce parte o iau cuvintele,

E haos, haos şi iar haos,

Atâtea amintiri şi gânduri nescrise la timpul lor,

Mă macină cum macină cafeaua stomacul.

Acid gastric prin gânduri – le găureşte, le dezlipeşte de membrană,

Matricea are prea multe x-uri de aflat,

Nu există ecuaţie care să o rezolve…

Acelaşi copil ce-şi cere iertare mamei pentru că l-a născut.

Azi NU e 10 iulie

Azi nu e 10 iulie şi nici nu împlinesc 21 de ani. Vă e stricat ceasul, vă e stricat calendarul, dar eu vă asigur cu mâna pe inimă că azi NU e 10 iulie.

10 iulie e data în care voi fi în braţele tale acasă, în care voi simţi cu adevărat că e ceva mai special, că ziua poartă aroma fericirii dimineaţa deghizată în săruturi şi cafea, iar seara în dragoste şi căpşuni. 10 iulie e ziua în care renasc de fiecare dată când îţi aud bătăile inimii mele în pieptul tău şi îmbrăţisările se scutură de dorul ce creşte cu fiecare secundă.

Cafea şi fluturi

stăteam şi sorbeam din cafea

la aceeaşi cafenea prăfuită de paşi mereu străini,

în fiecare luni dimineaţa, la aceeaşi oră.

în cafea se învârteau tot felul de lumi

cu oameni trişti sau fericiţi şi-atât

fără vreo viaţă proprie, doar marionete

ale mişcării lingurii şi zaţului aşezat pe fundul ceştii.

apoi te zărisem – veniseşi tu, cu chip de fluture,

să te amesteci în cafea

şi te-au înghiţit valurile negre, amare

iar eu aşteptam să te văd ieşind din ceaşcă

fără să realizez că fluturii

nu ştiu să înoate.

 

şi tot ce făceam

era să ridic lingura din când în când,

sperând să te găsesc naufragiat

pe vreo insulă de zaţ

şi să-ţi sorb cu buzele

cafeaua prea grea pentru aripi.

dar n-apăreai…

se făcuse seară şi cafeaua se răcise.

tot ce auzeam erau moliile

ce zburau în jurul becului.