Până una alta… un fragment


[…]         Suntem puţini cei ce ne dăm cu adevărat silinţa. Şi uneori stau să mă întreb de ce, dacă merită.

            – Merită, pentru că doar cu oameni ca tine, oameni cu conştiinţă, societatea se menţine pe o linie de plutire. Trebuie să existe o balanţă. Păcat că de cealaltă parte se află prostia, nepotismul, indiferenţa şi egoismul.

            – Iar preţul îl plătim noi.

            – Îl plăteşte fiecare, în felul său, mai devreme sau mai târziu. Oricum e absurd să ţii scorul. Important e să-ţi urmezi drumul, să fii egoist pentru tine, să ştii cum să-ţi creezi circumstanţele pentru a atinge măcar ideea de fericire. Căci fără ea, degeaba aspirăm la fericire, dacă habar nu avem ce înseamnă pentru noi.

            – Nu ştiu dacă nu cumva tocmai asta ne ajută să ne distrugem încet.

            – Nu fericirea, ci modul în care o căutăm. Plus încăpăţânarea şi obsesiile. Lumea, în general, etichetează o obsesie drept fericire.

            – Cine poate să spună că nu e? Nu ştiu să existe vreun şablon după care să ne formăm ideea de fericire. Pentru unii, fericire poate însemna crimă.

            – Prefer să nu includ sociopaţii, psihopaţii şi cei cu probleme psihice în ecuaţie. Să spunem că sunt nişte victime colaterale.

            – Deci accepţi faptul că ne distruge.

            – Doar modul în care o căutăm. Şi dacă ne mai pune şi societatea beţe în roate, pe lângă cele pe care ni le punem noi înşine, vrând, nevrând, atunci cu siguranţă ideea de fericire se va contura foarte greu. Pentru că e dificil să scapi de condiţionările sociale, să ieşi din tiparele impuse. Eşti considerat un paria dacă faci asta. Lumea nu poate percepe ideea ca tu să fii fericit, în timp ce ea se zbate. Eşti ca un cancer pentru ea şi simte nevoia să te expulseze, dacă nu te poate converti.

            – Vorbeşti de parcă ar fi o sectă religioasă.

            – Într-un fel şi este. Iar fericirea, din câte se pare, nu face parte din „programa” ei. Cel puţin nu aşa cum ar percepe-o un om obişnuit, ci impusă după anumite reguli, în aşa fel încât societatea să se îndrepte spre un anumit ţel. Dacă lumea ar fi fericită după voinţa fiecăruia, totul ar fi haos. Probabil că nici nu ar mai exista politică. Iar în momentul în care o mulţime nu are conducător, lucrurile nu ies prea bine.

            – Un motiv în plus pentru care ar fi mai bine să nu o căutăm. La urma urmei, nimeni nu ne poate asigura că fericirea există cu adevărat, mai ales că pentru fiecare poate fi un lucru, un sentiment total diferit de restul.

            – Dar dacă nu căutăm fericirea, atunci care e scopul nostru?

            – Să ne trăim viaţa cu demnitate, să nu o irosim.

            – Şi toate acestea duc tot la ideea de fericire. A-ţi trăi viaţa cu deminitate, a nu o irosi îţi poate produce o stare de fericire.

            – Tot ce se poate, însă uiţi să iei în calcul un lucru important: voinţa. Odată ajuns la un anumit stadiu în viaţă, vei dori mai mult şi vei face orice să mai urci măcar o treaptă. E mai mult un chin, decât fericire.

            – Depinde de ideea de fericire pe care o are fiecare, ţi-am mai spus. Şi de modul de a o căuta. Dacă tu îţi impui o limită aproape imposibil de atins, va fi un chin să o atingi. Probabil aşa e şi în cazul fericirii. Trebuie să îţi conturezi şi să cauţi un nivel de fericire accesibil, nu unul imposibil.

            – Până la urmă totul e relativ şi ţine de modul în care fiecare percepe lucrurile. Eu, una, nu cred în ideea de fericire şi nici nu mă străduiesc să o caut. Asta ar însemna să am aşteptări, iar aşteptările duc mereu la decepţii. Prefer să ştiu care îmi sunt opţiunile reale, palpabile şi în funcţie de capacităţile mele să stabilesc ţeluri. Aşa sunt sigură că nu vor exista niciodată regrete.

            – E şi asta o metodă de a trăi, deşi prea raţională pentru gustul meu. Însă inconştient, e şi o metodă de a căuta fericirea.

            M-am încruntat puţin la el şi am băut ultimele guri de vin din pahar.

            – Poate din punctul tău de vedere. Din punctul meu, e cea mai bună metodă de a-ţi vedea de drum fără ca lumea să se amestece prea mult în viaţa ta. […]

Dincolo de vioară

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s