Cum omori o hidră? La fiecare tăiere a unui cap
primeşti alte 3 capete. Aş fi zis că e o variantă să torni apă moartă pe ea şi să speri că moare. Dar unde să găseşti apa asta moartă?
Basmele ne dau indicaţii clare: după cei doi munţi înalţi care-şi dau cap în cap. Să vedem. Un search pe google maps oare ne este suficient? Făt-Frumos sau fiul împăratului mergea până la capătul pământului şi acolo găsea munţii de cremene (o brichetă uriaşă a Demiurgului?) Unde e capătul lumii tale?
Profesorii de literatură ne-au învăţat să privim la figurativ, cosmogonic sau/şi alegoric. 
Capătul lumii e în lumea cealaltă, dar lumea cealaltă e atinsă principial după moarte. De aceea e apa moartă? Sau e vie dar trecând în tărâmul nostru moare? Poate. Şi totuşi dacă pui apă moartă pe hidră, moare? Oare hidra poate muri de foame? Să-i provocăm foame de activitate şi să o omorâm. Ăsta ar fi planul ideal, reprezentat de lenea de gândire. Această lene socială, caracteristică ultimelor 2 decenii în societatea noastră.
Symphonie pour un monde étrange 
Pingback: Deocamdata politistii au scapat de restructurari. Camera Deputatilor a respins legea privind disponibilizarile din MAI dar conducerea Ministerului Administratiei si Internelor a convocat o sedinta extraodinara pentru a vedea care sunt solutiile pentru con
Si nu stiu cand vom depasi lenea asta socila…se pare ca avem nevoie de secole…deceniile inca nu au facut nimic…
cred ca ultimele decenii reprezinta o panta abrupta. in realitate poti spune fara sa gresesti ca avem cel putin un mileniu de cand ne obisnuim sa asteptam un ordin de la altcineva, nu din propriul creier, nu din propria noastra vointa. poate nu a fost atat de pregnanta linia aceasta, asa cum apare ea mai recent. ne-am conditionat memoria genetica si azi vedem brutal efectele.
bafta la omorat si sa nu muriti
nu murim. speram sa nu ne sinucida virtual, pentru ca inca nu am spus tot ce avem de spus. 🙂