Derogarea de tirania nevăzută,
pierderea cenuşei funerare
şi avortonul plimbăreţ…
ultimele căi ale Destinului au fost compromise.
Demenţa infinită s-a născut
din neputinţa cuvintelor,
reprezentarea vocilor din minte
e păcatul nevăzut al omenirii nefinite.
Şi astfel au plecat să caute
prin şanturile Cosmice…
aceia şi noi, ultimii coştienţi;
şi-am rătăcit de la începutul său…
Acum, după ce l-am creat,
Universul nostru e blând…
l-am condimentat cu zâmbete,
iar iniţierea i-am şoptit-o iubitei la ureche.