Răsărit (soare drag)


 

 

Simt uneori revolta şi neputinţa; frustrarea. Cauzele sunt ambigue. Pot defini societatea, pot defini nedefinutul şi le pot arăta cu degetul ca fiind cauzatoare nodului nevralgic aşternut (sau aruncat) peste plasa senzaţiilor zilnice.

 

 

 

Poate cele câteva raze de soare mi-au păcălit psihicul să

creadă într-o astenie de primăvară.

Dar toate sunt ceaţă. Ceaţa dispare la apariţia soarelui – de fiecare dată.

Iar soarele meu răsare în fiecare dimineaţă alături de mine.

Te iubesc, soare drag!

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s