La mulţi ani, Adri!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Symphonie:

Că ne eşti dragă, deja ştii, că ne-am autolăudat în mesaj 😀 . Dar mai trebuie adăugat, pentru cei care nu au idee, că azi e ziua ta (nu că s-ar deduce din titlul postului), şi acest fapt nu trebuie trecut cu vederea (şi nici cu tractorul). Însă cum nu suntem acolo să-ţi tragem o mamă de… îmbrăţisări, pusoci şi cadouri (doar nu te-om bate chiar de ziua ta 😛 ), trebuie cu desăvârşire să ne exprimăm şi aici, în acest spaţiu mărunt al cuvintelor. Deci şi după cum urmează LA MULŢI ANI!!!!!!! cu sănătate (că răceala, ai văzut şi tu, nu face mult bine), bucurii şi oameni dragi ţi-am urat, da’ e musai să ne mai lăudăm odată că noi suntem ăia şi pe noi va trebui să ne suporţi încă de 31 de ori mai mulţi ani decât până acum 😀 . Şi mai adaug, la toate cele menţionate mai sus, în mesaj şi pe Facebook, ca urare de ziua ta, azi, 31 decembrie 2010 (dată ce merită pusă în calendar), SĂ FII CUMINTE! 😀 (a se înţelege în toate modurile interpretabile pe care le doreşti 😛 ). Atât.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Gebelezis:

Măi, soră-mea, măi. Draga ta cumnată mi-a furat mai sus toate urările importante. Aşa că mie îmi rămâne ori să mă repet, ori, prin genialitatea mea caracteristică, să scot ceva nou:

– azi să nu te uiţi la telenovele (nici din greşeală, când schimbi canalele)

– să laşi pe alţii să gătească (cum ar fi Mihai 😀 )

– să-ţi fie cald la picioare, măcar de ziua ta

– şi LA MULŢI ANI!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Am zis!

Reţetă de Crăciun

Dificultate: medie, implică două faze principale

 

Faza I:

 

Salam de biscuţi

 

Ingrediente:

 

500 g biscuiţi

1 ou întreg

1 pachet unt

1 lingură cacao

8 linguri zahăr

 

 

Mod de preparare:

 

Se face un sirop din 4 linguri de apă, 4 linguri de zahăr şi 1 lingură cacao.  Se fierb până şi îngroaşă şi se lasă la răcit. Separat se amestecă untul cu biscuiţii măcinaţi şi oul. Se adaugă după gust nuci, stafide, esenţe. Se amestecă cu siropul rece şi se rulează.

 

Faza II:

 

Ingrediente:

 

Un suflet drag alături de tine

Multă dragoste împărtăşită

Câteva lumânări şi două inele pereche

Se adaugă un brad, beteală, globuri şi miros de Crăciun.

Multe zâmbete

Poveşti din paradis

Clinchetele clopoţeilor care atrag îngeraşii.

 

Mod de preparare:

 

Într-o cadă de baie, cu apă caldă şi spumă cu aromă de vanilie, se adaugă cele două suflete. De jur împrejur se pun lumânările, iar într-o cutiuţă, lângă săpun, inelele.

După o oră, lângă brad, cele două suflete, împreună cu alte suflete dragi, se iau şi se agită bine în jurul bradului, cântând colinde.

Preparatul este gata atunci când cel puţin două persoane vor auzi clopoţei cu şoapte de înger.

La final, când toată lumea este aşezată, se poate servi şi salamul de biscuiţi.

Melc

Melc, melc, codobelc,

Scoate coarne boureşti
Şi te du la Dunăre,
Şi bea apă tulbure;
Şi te du la baltă,
Şi bea apă caldă;
Şi te suie pe copaci,
Şi mănâncă la gândaci;
Şi te suie pe buştean,
Şi mănâncă leuştean;
Şi te suie pe uluci,
Şi mănâncă mere dulci;
Şi te suie pe butoi,
Şi mănâncă usturoi

Sufocare

Sunt momente când simţi că aerul ce-l inspiri ţi se transformă într-un nod chiar înainte să-ţi ajungă în plămâni. Ştii că aşa începe sufocarea, dar ea nu mai vine – rămâne doar un sentiment neterminat de aşteptare. Problema e că atunci începi să simţi panică, te simţi în căutarea locului tău şi ai impresia că nu mai ai când să-l găseşti. Dacă sufocarea va veni în cele din urmă? Apoi încerci să raţionezi şi să te convingi că e doar o stare trecătoare, că aerul îţi circulă prin plămâni. Ştii că ai dreptate, însă de ce e nodul tot acolo?

 

Azi puterea de a-mi controla sufocarea e fragilă. Înainte nu conta că e vorba de săptămâni, chiar luni de zile. Cel puţin, nu conta atât de mult. Eram obişnuită cu relaţiile la distanţă – mă făceau într-un anume fel să mă simt liberă.

 

Dar acum nu pot să văd altă libertate decât alături de El. Acum până şi 4 zile mi se par nesfârşite, orele în care nu-i aud măcar vocea se lasă grele peste nodul din suflet. E o legătură mai profundă decât un cordon ombilical. E un suflet ce se desprinde în două de fiecare dată când părţile lui sunt nevoite să fie departe una de cealaltă. E o viaţă ce nu poate fi concepută fără aer, fără apă. Iar aerul şi apa vieţii noastre e Iubirea, suntem Noi. Acolo e acasă.

Fragmente (din nou)

Ascensiunea unui zeu poate fi blamată de restul cohortelor zeieşti, dar imineţa sprijinului potenţial va creea un imperiu de credincioşi. Distrugerea altor zei concurenţi e faptul banal, firesc în toată structura sa internă şi externă.

Dacă mâine te-ar propune pentru zeificare, ce-ai face? Unde te situezi în degradarea morală? Te propun Consiliului Inexistent pentru funcţia de zeu permanent, cu atribute imperfecte. Te prinzi? Te-am lăsat om, dar ţi-am dat putere de zeu.

Surâzi? Eşti un naiv. Zeii concurenţi vor dori uzurparea ta. Iar cel mai concurent, cel creştin, mai e şi gelos. Te mai apucă râsul?