Doar tu (SP_A0583)

Întoarsă în lumea de vis, pierdut tărâm al vieţii,

te recunoşti în piatră, viaţă şi stejar.

Blândă zeiţă şi crudă preoteasă mayaşă,

vis dătător de viaţă şi clipe de coşmar;

te ondulezi pe iarbă şi coajă de cruşin,

himeră şi pământ.

Mama Gaia ar fi mândră de tine,

purtătoare a pântecului născător de stele,

străbuna ta zeiţă te-ar iubi.

 

Zâmbetul deşteptat cu visul,

te trădează: un cer senin deasupra,

o iarbă verde şi un viitor bogat.

Eşti Gaia mai tânără puţin,

miile tale de ani sunt tinereţe,

cum miliardele Gaiene

subscriu spre necuprins.

 

 

Acum, că noaptea e senină,

un drum spre apă,

o potecă spre infinit

şi un sărut.