Sunt cei care vorbesc de fiinţa iubită ca şi când o cunosc. Sunt cei care recunosc că nu ştiu nimic despre Ea, că de fapt a rămas aceeaşi ea banală şi că doar inerţiei sociale se datorează căsătoria. Şi sunt cei care ştiu că urmează o viaţă întreagă de descoperiri lângă fiinţa iubită.
Dacă priveşti la cea care e lângă tine şi vezi doar învelişul de carne, fără să bănuieşti măcar sufletul, dacă curiozitatea ta faţă de ea se limitează la: ,,dragă, astăzi te doare capul?”… Filozofii mă pot contrazice, unii, pot să aducă argumente contra existenţei sufletului sau pro existenţei sufletului, vor argumenta că nu văd necesitatea unui cuplu de a percepe ceva atât de subtil. Atunci întreb eu, rătăcitorul îndrăgostit, ce este iubirea? Iubirea nu se defineşte întâi ca unire sufletească, chiar dacă e ceva atât de subtil şi în esenţă nedetectabil?
Iubita mea are suflet. Eu ştiu asta. Eu detectez asta. Fiecare clipă petrecută alături de ea e o nouă descoperire. E o noua dovadă a existenţei complexe a sufletului său. Cu fiecare gest e o nouă manifestare a profunzimii sale. Sunt un căutător-observator, privesc şi las să manifeste ce vrea şi când vrea, iar libertatea aceasta e izvorul cunoaşterii mele despre ea. Iubirea e libertatea deplină de a manifesta orice. Fără complexe, manifestarea e sinceră, adevărată… este EA duală… fizic şi sufletesc.
Potenţa iubirii constă, ca şi cea a sufletului, într-un imaterial indestructibil. E libertatea de fi tu şi de a fi iubit pentru ce eşti: suflet, trup şi apă. Altfel ce poate fi iubirea?
Symphonie pour un monde étrange 
foarte frumos finalul 🙂
mi`a placut. :*
Crezi ca avem suflet? intreb din simplul motiv ca oamenii cer tot mai des probe materiale…si de ce am crede in suflet?…doar ca eu nu pot explica iubirea fara implicarea acelui ceva numit conventional suflet…
Pingback: Dansul maimuţei « Gebelezis
Eu cuget ca omul este format din trup, suflet si Cola. Sau Lipton ice-tea, dupa caz.
Oricum consider ca este intelept sa ne ferim putin de oamenii Nestea (in special mango-ananas) deoarece sunt numai aparenti.
@Nietzsche , esti un ignorant inexorabil!
@ Nietzsche & Schopenhauer – intotdeauna mi-ati placut! 😀 sunteti niste comici
Cuvinte care contin esentialul, fara lucruri siropoase care plictisesc.:) Cine spune ca avem cuvinte pompoase pt a descrie ceva simplu…cuvintele ascund semnificatii si daca sunt directe, precum iubirea face. Profunzimea iubirii nu poate fi exprimata de cuvinte, pt ce sa folosim, atunci, exprimari lungi pt a defini indefinibilul?
Se spune ca la inceput era comunicarea directa.Aveam acces cu acel creier arhaic la comunicarea directa care o numesc unii telepatie.Iubeai fara a te putea ascunde,exprimai direct fara abstractizare de acum.Pompos.De ce sa folosim cuvinte lungi,fraze complicate si multe pagini?Iubirea se simte simplu.Se exprima simplu.Povestea vietii unor indragostiti poate fi lunga,intortocheata si cu peripetii,dar iubirea dintre ei e un sentiment simplu,precum apa.Elementele esentiale vietii sunt simple,usor de accesat si utilizat,oriunde si oricand.
Multumim de comentariul facut si te mai asteptam 🙂 .
Pingback: Porcii noştri şi ai lor « Gebelezis