Te iubesc (2)


[Începutul…]

***

Aşteptând confirmarea, ne-am dat seama că ea era deja acolo… lipsea doar unirea trupurilor – lucru ce era doar o chestiune de timp.

E oarecum ciudat… reiau vechi obiceiuri: stau în parc şi scriu. Dar acum nu scriu despre ideea mea de a iubi, despre dorinţa de a iubi. Acum ştiu prea bine ce înseamnă a iubi, a fi iubită şi a renaşte în lumină datorită acestul sentiment.

Înainte vedeam posibilitatea plecării mele ca pe o evadare, un fel de respiro şi o pseudo-rezolvare a problemelor sentimentale prin care treceam atunci. Însă cu trecerea timpului a devenit dorinţă de revărsare a noii iubiri – teoretic – practic – a singurei iubiri adevărate ce am simţit-o în viaţa mea. Iar revărsarea s-a dovedit a fi un izvor imens ce nu are oprire, ce nu poate seca. Din contră, creşte în intensitate.

2 gânduri despre „Te iubesc (2)

  1. Cand ma gandesc ca pana nu de mult cerseam macar dorinta de a trai,fara alte artificii sau sperante spre superlativ…suntem si vom fi invidiati desi as fi preferat ca oamenii sa fie doar bucurosi pentru noi. Prietenii adevarati de fapt asaau reactionat:ma bucur pentru tine…
    De unde sa se termine sentimentele cand ele abia au inceput sa se manifeste?De unde sa sece cand nu exista izvor?Originea iubirii e originea tuturor lucrurilor materiale…sau cel putin a fiintelor numite om…sau asa ar trebui

  2. Pingback: Te iubesc (3) « Symphonie pour un monde étrange

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s