mi-aş strecura degetele prin părul tău – pe furiş, ca un copil
şi când te-ai întoarce spre mine aş zâmbi jucăuş
ca şi cum nu aş şti la ce se referă privirea ta.
m-aş preface că dorm şi aş trage cu ochiul din când în când
să te privesc cum te strecori în vise,
iar dacă ele-ţi devin amare,
să le îmblânzesc cu câte un sărut.
şi în zilele cu ploi nebune,
ţi-aş mângâia fruntea alene în timp ce tu –
scuturându-ţi sufletul de lume –
te-ai contopi uşor cu pieptul meu.