Cum s-a creat piatra, deşertul şi viaţa (fragment)


Odată, în cer, era pace şi nu exista iadul şi toata lumea era fericită şi plictisită. Apoi a venit o vreme când s-au gândit că puţină distracţie nu le-ar strica. Singura problemă majoră era lipsa de imaginaţie. Nu erau programaţi să ştie alte valori sau nonvalori decât ale lor.

S-au gândit să facă omul. Nu ştiau decât că va semăna cu ei. Şi-au folosit cuvântul să creeze, căci nu cunoşteau puterea gândului, aceasta nu o ştia decât el şi el era plecat cu treburi.

Dar în încercarea lor de a crea omul au constatat că trebuie să facă şi universul. Nu aveau unde să pună un loc în care să se afle omul. Apoi şi-au dat seama că trebuie să fie şi planete. Dar şi-au dat seama că nu oricum, trebuiau să se rotească în jurul sorilor, dar cum nu aveau imaginaţie, şi-au luat un miliard de ani să facă planete şi sori de diferite mărimi, distanţe şi densităţi. Apoi le-au încercat cu viaţă să vadă care e mai apropiată de ce vor ei să facă.

Şi au ajuns să facă Terra. Dar au constatat că e prea mică. Nu avea decât apă, verde şi deşert. Au lăsat totuşi, de siguranţă, ceva din fiinţa care o numeau om. Apoi au continuat.

Acum, după miliarde şi miliarde de ani, continuă să caute un loc care să se potrivească. Doar că s-au plictisit. Şi unul câte unul renunţă şi se întoarce în cer. Poate că se întoarce el şi le spune cum se face omul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s