D’abord, c’est quoi l’amour?

Mi-ai spus că, de fapt, oamenii îşi amintesc de prima lor dragoste nu pentru că se gândesc cât de mult au iubit, ci cât de mult au suferit  din pricina ei. Probabil că la fel e în cazul fiecărui sentiment puternic ce-l simţim pentru cineva şi îl numim iubire. De fapt, nimeni nu ştie exact ce e iubirea. Vrem doar să credem că am simţit-o. Însă iubirea, acel sentiment ce-l putem numi cu adevărat iubire, nu provoacă suferinţă. Nu provoacă dureri. Nu se mărgineşte la nişte cuvinte şi nici nu-şi ia puterea din ele. Problema noastră e că suntem prea obişnuiţi să suferim, prea îndoctrinaţi în ideea că am venit pe lume să suferim. Singurul scop al nostru e să fim fericiţi. Nimic mai simplu. Dar tocmai pentru că e simplu, noi simţim nevoia să complicăm. Dacă am putea să ne desprindem puţin din întemniţarea societăţii şi să ne permitem o libertate a gândului, am reuşi să desluşim mai multe din viaţa asta. Aşa am putea să descoperim ce înseamnă cu adevărat iubirea, oricui am vrea să dăruim acest sentiment. Dacă alegi să iubeşti o floare, atunci iubeşte-o! Dacă o tratezi cu indiferenţă, cum te aştepţi să iubeşti cu adevărat o persoană? Dacă negi sau nu iei în calcul sufletul, cum te aştepţi ca o pasiune carnală să dureze? Legătura se realizează între suflete, iar trupurile vor şti cum să răspundă chemării…

***

Deja aberez pentru majoritatea. Întrebarea, însă, rămâne pe masă: ce este cu adevărat iubirea?