D’amour

M-am întâlnit ieri cu el în speranţa că toată iubirea pentru el mi se va întoarce în suflet. Şi aşa a fost. Am făcut dragoste de două ori şi tot nu mă puteam sătura de buzele lui. Mi-am dat seama că am aproape la fel de mare nevoie de el cum are el de mine. M-am bucurat să recunosc asta. M-am bucurat să văd că lipsa gesturile lui copilăreşti m-ar durea prea mult, că absenţa lui şi a iubirii sale nu ar putea fi recompensată de ceea ce simt pentru D. şi nici nu ar fi atât de puternică pentru a putea să umple golul. Probabil în momentul în care aş simţi că nu ar mai avea atât de mare nevoie de mine, mi-aş putea rupe din suflet iubirea pentru el, cu toate că nu ar înţelege că e din necesitatea de a-l nu-l face să sufere mai mult.