Ştiu că te înspăimântă moartea, chiar dacă prin asta unii ar afirma că dai dovadă de faptul că nu ai trăit. Dar ei nu ştiu că moartea de care te temi tu, moartea de care mă tem eu nu e moartea corporală, ci e
moartea tuturor momentelor în care suntem împreună şi simţim că undeva există un scop şi pentru noi, e
moartea îmbrăţisărilor şi a iubirii de care ne legăm cu atâta ardoare, e
moartea sufletului şi a luminii din noi.
Symphonie pour un monde étrange 
Nimic nu dureaza o eternitate, iar noi oamenii, suntem prea egoisti ca sa putem creea o geneza a „iubirii Phoeenix”.
nu e vorba neaparat de egoism, ci mai degraba imposibilitatea crearii acesteia in majoritatea circumstantelor..