Azi te urăsc! Te urăsc şi am un chef nebun să fac contrariul a tot ceea ce te-ai aştepta să fac!
Aseară te-am înşelat! Te-am înşelat în vis, dar a părut atât de real! Însă ştii ce e trist? Cu toate că te-am înşelat cu A., îmi părea rău! Deşi puteam să-l iubesc pe el, deşi putea să mă iubească, eu tot la tine mă gândeam! La naiba! Te urăsc şi mă urăsc că te-am lăsat să mă invadezi în halul ăsta! Unde dracu mi-am lăsat puţina demnitate pe care o aveam? Trebuia să te dau naibii, să te înjur şi să te scuip în faţă pentru tot! Să îmi bat joc de tine în ultimul hal şi după să te arunc ca o cârpă! Să te fac un coş de gunoi în care să-mi arunc toate mizeriile! Dar nu! La dracu!
Symphonie pour un monde étrange 
furie expresiva
constructivă şi binefăcătoare sufletului
e randul meu s-o spun: te invidiez! 😀 abia astept sa simt si eu,din nou,acea ura disimulata,ce atata si mai mult vulnerabilitatea in fata persoanei ‘detestate!’ ma bucur fr mult ca ai pe cine dispretui!
dispreţui şi iubi în acelaşi timp…pentru că el e în stare să mă ducă până pe culmile disperării sau să cunosc moartea prin plăcere…
Iubesti cu ciuda si neputinta! Stiu ce inseamna!